Pentru a începe să înţelegem orice metodă de educaţie, este nevoie să punem trei întrebări.
1. Cum priveşte această abordare copilul?
2. Cum defineşte această abordare “educaţia”?
3. Ce spune această abordare despre rolul profesorului?
Aici sunt răspunsurile Charlottei Mason la cele trei întrebări.
1. Cum vede Charlotte Mason copilul?
Copilul este o persoană completă, a cărui educaţie ar trebui să cultive această persoană. Personalitatea unui copil merită respect, iar apetitul său natural pentru cunoaştere trebuie hrănit.
2. Cum defineşte Charlotte Mason “educaţia”?
Educaţia este o atmosferă, o disciplină, o viaţă. – “Părinţii şi profesorii trebuie să ştie cum să utilizeze în mod raţional circumstanţele unui copil (atmosfera), trebuie să îl înveţe obiceiuri bune (disciplina), şi trebuie să îi hrănească mintea cu idei, hrana vieţii intelectuale” (Vol. 3, pp. 216, 217).
Educaţia reprezintă ştiinţa relaţiilor. – Copilul trebuie să construiască relaţii personale dintr-o varietate de idei bune oferite printr-o programă şcolară extinsă.
“Ei vin în această lume cu multe relaţii ce aşteaptă să fie stabilite; relaţii mai aproape şi mai departe, cu universul, cu trecutul istoriei, cu aspectele economice şi sociale ale prezentului, cu pământul pe care locuiesc şi toate animalele şi păsările de pe el, plante şi copaci; cu toate dulcile afinităţi umane în care au păşit la naştere; cu propria lor ţară şi alte ţări, şi, mai presus de toate, acea relaţie sublimă, cea mai măreaţă dintre relaţiile umane – relaţia lor cu Dumnezeu” (Vol. 6, pp. 72, 73).
3. Care este rolul profesorului în viziunea lui Charlotte Mason?
Profesorul este un îndrumător. El are rolul de a pregăti cu grijă “ospăţul” şi de a răspândi mulţimea de idei captivante, făcând cunoştinţă copilului cu persoane importante din trecut şi prezent care au venit cu acele idei, apoi se retrage şi lasă copilul să îşi construiască propriile relaţii.
“Oferiţi copiilor o varietate de subiecte, ţinând cont ca la final ei să stabilească una sau mai multe din relaţiile pe care le-am indicat. Lăsaţi-i să înveţe din informaţii direct de la sursă – cărţi foarte bune, cele mai bune despre subiectul abordat. Permiteţi-le să ajungă ei la cărţi, şi nu îi lăsaţi să fie invadaţi de informaţii de pe buzele profesorului lor. Rolul profesorului este să indice, să stimuleze, să direcţioneze şi să se rezume la acumularea de cunoştinţe, dar în niciun caz nu are rolul de a fi el însuși sursa şi izvorul tuturor cunoştinţelor.” (Vol. 3, p. 162).
sursa articolului: www.simplycharlottemason.com