Dintre toate materiile şi temele incluse în educaţia copiilor noştri, cele mai importante ar trebui să fie lecţiile lor biblice.
Atunci când Charlotte Mason vorbea despre cunoştinţele importante de transmis copiilor, ea spunea „În primul şi în primul rând, cunoaşterea lui Dumnezeu realizată direct prin intermediul Bibliei” (Vol. 6, p. 254).
Pe măsură ce continuăm seria noastră de analiză a modului în care fiecare disciplină şcolară în parte este predată în cadrul metodei a Charlottei Mason, haideţi să discutăm acum despre modalităţi de predare a Bibliei.
Biblia
Pentru că Biblia este cartea cea vie, o tratăm ca atare şi lăsăm copiii să interacţioneze în mod direct cu ea. La fel ca şi în cazul altor cărţi vii, nu ne vom baza pe întrebări de tipul adevărat sau fals sau exerciţii de completare a spaţiilor libere pentru a îi ghida pe cei mici în Scriptură.
În schimb, citim Biblia şi insistăm asupra naraţiunii.
Ca activitate după naraţiune, vă încurajăm să discutaţi liber.
Povestirile din Vechiul Testament, viaţa lui Cristos prezentată în Evanghelii şi faptele bisericii primare reprezintă oportunităţi minunate de lectură şi naraţiune. Aceste relatări istorice sunt scrise într-o formă narativă, deci puteţi pur şi simplu doar să le citiţi şi să le cereţi copiilor să le repovestească cu propriile cuvinte.
Charlotte ne-a încurajat să ţinem cont de două lucruri atunci când citim aceste povestiri. În primul rând, e important să citiţi întreaga scenă, astfel încât copiii să surprindă şi să înţeleagă esenţa întâmplărilor. Nu vă simţiţi obligaţi să vă opriţi sau să începeţi doar când se termină capitolul, ci mai degrabă ţineţi cont de schimbările de scenă în naraţiune.
În al doilea rând, treceţi cu vederea anumite relatări. Unele povestiri nu sunt potrivite pentru copiii mai mici sau sunt mai dificil de înţeles la o vârstă fragedă.
Aici am găsit un plan destul de bun pentru Vechiul Testament: www.pennygardner.com/oldtest.html
Și aici pentru Noul Testament: www.pennygardner.com/newtest.html
(Copii
noștri citesc după acest plan aproximativ de la 9 ani în sus. De la 11 sau 12 ani în sus au un alt plan după care se citește Biblia întreagă în doi ani de zile.)
Epistolele oferă hrană din belşug pentru gândire şi discuţii. Dar evitaţi să le trataţi precum manualele. Nu folosiţi doar studiul prin intermediul exerciţiilor de completare a spaţiilor libere. Atunci când e posibil, încurajaţi elevii să citească şi să spună pasajul cu propriile cuvinte pentru a le testa nivelul de înţelegere. Sunt binevenite întrebările care stârnesc discuţii şi învăţăturile blânde fără a ţine însă predici greoaie şi dure.
Puteţi folosi de asemenea, materiale de studiu auxiliare precum, dicţionare care explică termeni biblici sau comentarii biblice. Dar aveţi grijă să nu le folosiţi chiar de la început ca și suport de studiu. Învăţaţi copiii şi arătaţi-le cum să studieze Scriptura singuri înainte să citească comentariile biblice ale altcuiva.
Elevii Charlottei memorau în fiecare an mai multe fragmente din Scriptură, atât pasaje lungi, cât şi porţiuni mai scurte. Copiii noştri (şi noi, ca părinţi) ar trebui să facem la fel. Aşa cum explica Charlotte, “este plăcut să ai memoria încărcată cu pasaje frumoase, care ne încurajează şi ne inspiră şi nu ştim niciodată când acest tip de sămânţă va înflori, va creşte şi va da rod” (Vol. 1, p. 253). Sistemul de memorare a Scripturii descris (în engleză) pe pagina noastră web reprezintă un instrument foarte bun şi vă va ajuta să învăţaţi şi să repetaţi versete sau capitole întregi din Biblie, în doar cinci sau zece minute pe zi.